Un bou

Despre ce traiesc acum imi doresc sa scriu.
Dar nu am ce, nu am cuvinte si nici idei.
Ca nu e nimic de spus, decat ca eu nu m-adun,
sa trec cu zambetul pe buze peste un “bou”.

Nu mai sunt nici regrete, nici dureri,
am reusit sa scap de ametelile venite de la el,
dar parca totusi va urma ceva, un nu stiu ce,
de care imi e frica dar nici nu imi pasa.

Stiu ca eu am sa scap de el,
dar el de mine nu,
si stiu ca o sa doara,
ca am murit.

Eu pentru el o sa dispar,
cu liniste si pace,
si drumul meu va duce in alte parti,
ca nu il vreau…

Si nu il vreau pentru ca e un bou,
ce nu vede clar nimic,
care nu stie ce-i drept,
sau stramb…

Divortez si de ce am simtit,
si de tot ce am sperat,
si ma rog sa nu mai sper vreodata,
nimic…

Sa-ti fie clar,
ca-am incercat sa iti dau,
ce n-am primit,
cand omul-eu suferea
si nu stia sa vada spre lumina…

Am cautat de atatea ori o mana sa m-ajute
sa scap de chinurile mele
si de deruta.
Nici azi nu-imi e ok,
dar am s-ascult de toti ce-mi zic
sa plec de langa tine.
Asta vreau si eu,
si am sa pot s-o fac,
pentru ca trebuie.

Deci good bye,
my bou
ramai cu bine.
In tot ambatzul tau desart
sa iti fie bine…
peste 5 ani cand te-oi trezi
la zgomotul talangii de la gat…