Un bou

Despre ce traiesc acum imi doresc sa scriu.
Dar nu am ce, nu am cuvinte si nici idei.
Ca nu e nimic de spus, decat ca eu nu m-adun,
sa trec cu zambetul pe buze peste un “bou”.

Nu mai sunt nici regrete, nici dureri,
am reusit sa scap de ametelile venite de la el,
dar parca totusi va urma ceva, un nu stiu ce,
de care imi e frica dar nici nu imi pasa.

Stiu ca eu am sa scap de el,
dar el de mine nu,
si stiu ca o sa doara,
ca am murit.

Eu pentru el o sa dispar,
cu liniste si pace,
si drumul meu va duce in alte parti,
ca nu il vreau…

Si nu il vreau pentru ca e un bou,
ce nu vede clar nimic,
care nu stie ce-i drept,
sau stramb…

Divortez si de ce am simtit,
si de tot ce am sperat,
si ma rog sa nu mai sper vreodata,
nimic…

Sa-ti fie clar,
ca-am incercat sa iti dau,
ce n-am primit,
cand omul-eu suferea
si nu stia sa vada spre lumina…

Am cautat de atatea ori o mana sa m-ajute
sa scap de chinurile mele
si de deruta.
Nici azi nu-imi e ok,
dar am s-ascult de toti ce-mi zic
sa plec de langa tine.
Asta vreau si eu,
si am sa pot s-o fac,
pentru ca trebuie.

Deci good bye,
my bou
ramai cu bine.
In tot ambatzul tau desart
sa iti fie bine…
peste 5 ani cand te-oi trezi
la zgomotul talangii de la gat…

Distructiv

Nu a fost aproape nimic,
si asta este chiar putin,
si totusi tot vartejul
creat in jurul nostru,
m-a bulversat
si m-a schimbat,
in ce nu am vrut nicicand sa fiu.

Tu chiar distrugi,
esti distructiv,
si nu conteaza decat ce vrei,
ce ai ca plan,
ce iti doresti,
chiar de nu poti,
sau nu-i corect.

Eu te-am rugat...
sa imi dai pacea...

Negare

Nu stiu ce sa cred,
nici sa-nteleg,
stiu doar ca nu vrei,
si ca eu nu pot.

Curaj?

Si era frumoasa, speciala si poti spune ca ea plutea. Nu puteai sa o atingi de frica sa nu rupi vraja care te invaluise doar privind-o. Te uitai uimit ca tu nu o vazusei niciodata atat de alba si senina, cu un zambet atat de calm si cu privirea ce te invaluia a liniste… Da, te-ai indragostit de un vis, si de o stare, de un sarut ce n-ai primit, de simturile tale fermecate si de iubirea ce-ti doreai… Si ai fi vrut sa te abandonezi, dar nu stiai ce ti se intampla si ai fi vrut, dar ti-era frica… Si ai fi vrut sa strangi iubirea, sa nu o scapi, dar gandul ca s-ar fi topit te speria. Si ai fi renuntat la fericire, doar sa nu treci iar prin infern… Sa iei sau sa o lasi sa iti scape, nici tu nu stiai. Curaj? Cam greu…