marți, 1 iulie 2008

La mare!


Si zici tu ca nu-s minuni? Sa cred ce vad sau ce-mi soptesti? Sa cred in visul meu in asfintit? Sa cred in ce va veni?


Cum am putut sa uit si sa ignor ce mi-am dorit? Cum am putut sa inec iubirea pentru mare?


Si, cand cerul cobora... Doamne, unde-i visul meu?


Si s-a intins cu tremur si sfiala! Sarat mi-e parul si surd e gandul! Nu mai exist!


Crezi ca se-ntuneca? Doar se nastea un dans!


Sa fiu o viata stanca ce te priveste!




Niciun comentariu: